Prima privire...aproape ca mi-am pierdut cuvintele. Spun "aproape" pentru ca totusi am putut spune un cuvant.
Prima privire a fost speciala pentru mine. Mi-a dat mult de gandit, de multe ori m-am intrebat apoi "cum ar fi?"..si uite ca acum...acel "cum ar fi?" e acum realitate!
Nu m-am gandit niciodata ca lucrurile vor sta asa. Ca dintr-o intalnire intamplatoare va iesi o relatie. Abia atunci m-am gandit cu adevarat la asta.
Acum pot sa am acei ochi foarte aproape de mine..de sufletul meu. In fiecare zi, emotiile cresc, sentimentele se amplifica si ..deseori un zambet larg si o privire aiurita observa cei din jur pe chipul meu.
Pastrez in minte privirile din noptile tarzii, cand abia puteam tine ochii deschisi din cauza somnului ce punea stapanire pe "noi". M-au tulburat pana in adancul sufletului, nu le-am inteles pe deplin semnificatia. Si acum ma intreb...ce imi spuneau acele priviri? Poate ca stiu, poate ca raspunsul e undeva la vedere..dar as vrea sa aud, sa-mi spuna ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu